Richard Wurmbrand: notițe biografice

1909

Pe 24 martie se naște la București Richard Wurmbrand, al patrulea fiu şi cel mai mic al unei familii de evrei români.

1911

Familia Wurmbrand se mută la Istanbul unde tatăl lui Richard deschide un cabinet stomatologic.

1919

Tatăl lui Richard, dentistul Henric Wurmbrand moare la Istanbul. Familia este confruntată cu mari dificultăți financiare.

1921

Amalia Wurmbrand se întoarce la București împreună cu cei patru copii. Din adolescență Richard își va câștiga singur pâinea, lucrând pentru firma Feher, Nagy și Kövösy, cu sediul pe str. Gabroveni. Faptul că vorbea perfect mai multe limbi străine l-a ajutat mult.

1924

La doar 15 ani Richard intră în contact cu mișcarea socialistă, participând la o întrunire pe str.Brezoianu. În aceste cercuri are loc un prim contact cu activiști comuniști, aflați în ilegalitate. Așa ajunge să se înscrie în UTC. În anii ce urmează este implicat în difuzarea de manifeste, participând la întâlniri și manifestații organizate de PCR. Se implică în propagandă și scrie articole în presa de partid. Este luat la ochi de Siguranță, fiind arestat de multe ori.

1927

Pleacă la Paris ca să se întâlnească cu o rudă, scriitorul Konrad Bercovici. Acesta îi favorizează o întâlnire cu Rakovski, ambasadorul URSS, care îi era prieten. Făcându-i o bună impresie, Rakokzy îi promite să-l trimită la o şcoală de partid la Moscova. Ajuns la Moscova,  studiază vreme de doi ani într-o şcoală de politruci (KUNMZ) ideologia comunistă. Pe lângă marxisim-leninism urmează cursuri de sociologie, economie-politică, limba rusă etc. La sfârșitul anului 1928 i se comunică că trebuie să-și întrerupă studiile pentru a se întoarce în România, ca să lucreze în UTC.

1929

Este trimis la Viena cu un pașaport austriac fals, de unde este trecut ilegal frontiera până în România. Misiunea lui era să editeze o publicație pentru tineretul comunist, intitulată “Tânărul Luptător” și să ia parte la felurite întâlniri. Este urmărit de agenții Siguranței și arestat împreună cu alții în aprilie 1929, fiind învinuit de publicarea unor articole ațâțătoare. După el este arestat și Ion Popescu-Puțuri cu care colabora în editarea publicației.

1930

La proces a fost apărat de nimeni altul decât de Lucrețiu Pătrășcanu, acuzat fiind de infracțiuni contra liniștii publice. La final, la vârsta de numai 21 de ani  obține patru condamnări, cea mai lungă fiind de 3 ani de pușcărie, apologia făcută comunismului în timpul procesului fiind considerată drept ultragiu adus magistraturii.  Va fi închis până în 1932 la Doftana și Văcărești, alături de floarea comuniștilor români: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Stefan Foriș etc. Conform propriei lui declarații, în închisoare ținea conferințe pentru tovarășii lui de luptă.

1932

Eliberat mai devreme în urma amnistiei datorate întoarcerii pe tron a lui Carol al II-lea, Wurmbrand reintră în iureșul luptei de clasă, activând ca redactor al Scânteii și ca secretar al Ajutorului Muncitoresc Internațional. Are periodic de furcă cu poliția, fiind arestat în câteva rânduri.

1933

Cu o zi înainte de declanșarea grevei generale de la Atelierele Grivița, Wurmbrand este arestat împreună cu alți fruntași comuniști. Este eliberat dar trimis în judecată și, fiindcă continua să facă apologia comunismului la tribunal, conducerea PCR i-a cerut să nu se mai prezinte la proces și să treacă în ilegalitate, ca să nu fie întemnițat din nou.

Pe 20 august este condamnat în lipsă la 10 ani de temniţă, alături de mulți lideri comunişti. Se sustrage efectuării sentinței, ascunzându-se sub o identitate falsă, fiind trimis de partid cu misiuni la Timișoara și Deva.

1934

Este arestat la Timișoara de către doi agenți ai Siguranței, fiind vândut de însuși secretarul regionalei de partid Timiș. Acest lucru provoacă un declic, Richard realizând înşelătoria provocată de doctrina comunistă. Temelia lui politică se năruie. Vede acum pe viu cât de ușor se turnau unii pe alții comuniștii și, scârbit, se decide să renunțe la orice implicare politică. Scapă de condamnare, face recurs și la condamnarea din procesul ceferiștilor și tribunalul, luând notă de schimbarea lui de atitudine îl achită. Ca urmare este exclus din partid și acuzat de deviationism troțkist. Dezertarea lui nu-i va fi iertată niciodată de foștii lui camarazi.

1936

Se căsătorește pe 26 Octombrie 1936 cu o tânără evreică, Sabina Oster, originară din Cernăuți,  care studiase chimia la Sorbona.

1937

În timp ce ducea o viață dedicate plăcerilor, Richard află de la doctori că este bolnav grav de tuberculoză. Trece printr-o perioadă grea, suferind de depresie.  După ce primește o Biblie de la un tâmplar sas, Christian Wölfkes din Săcele, în vremea când se afla în convalescenţă la munte, Richard se convertește la creștinism. După puțin timp și soția lui Sabina îi urmează exemplul. Soții Wurmbrand devin membri ai bisericii de pe lângâ Misiunea anglicană pentru evrei din Bucureşti, biserică ce se întrunea pe str.Olteni.

1939

Pe 1 aprilie Richard este angajat ca secretar al Misiunii anglicane pentru evrei, de către pastorul Ellison. Tot în acest an se naşte singurul lui fiu, Mihai.

1941

În urma intrării României în război, Misiunea anglicană se retrage din România şi locul îi este luat de Misiunea luterană norvegiană. Wurmbrand este ordinat ca pastor luteran. În timpul regimului antonescian Richard este arestat de trei ori, anchetat şi maltratat. Familia Sabinei este deportată în Transnistria şi dispare fără urmă, fiind probabil exterminată.

În timpul războiului Wurmbrand se va implica în evanghelizarea prizonierilor de război ruși.

1944

Wurmbrand

Richard Wurmbrand

Imediat după 23 august, Richard Wurmbrand editează împreună cu alţi evrei mesianici, printre care și pastorul Magne Solheim, revista Prietenul, revistă în care publică sub pseudonimul Neculai Ionescu. Revista apare până la suprimarea ei de către comunişti dar pseudonimul ales atunci va fi folosit şi mai târziu când cărţi scrise de Wurmbrand în exil vor fi trimise ilegal în România ( de exemplu: Umpleţi Vidul şi Marx şi Satan).

În timpul acesta, prin implicarea publicistică Wurmbrand se poziționează clar în favoarea înființării unui stat evreu în Palestina, fiind extrem de caustic la adresa guvernului britanic care se opunea emigrării evreilor pe tărâmurile biblice.  El a fost un sionist convins, lucru care este omis cam de toți biografii lui, probabil pe motive de „corectitudine politică”.

1945

După preluarea puterii de către comunişti, soţii Wurmbrand îşi încep activitatea în cadrul bisericii subterane, prin care se focalizează pe evanghelizare, atât a românilor cât şi a soldaţilor şi ofiţerilor armatei sovietice. Tipăreşte un număr enorm (unele surse afirmă că un milion) de Evanghelii în limba rusă pentru a fi distribuite soldaţilor Armatei Roşii.

Luând parte la un congres al cultelor, la care invitat de onoare era însuși Petru Groza, proaspăt desemnat prim-ministru în urma alegerilor trucate din 6 martie 1945, Wurmbrand ia cuvântul și cere participanților să-l slujească pe Dumnezeu, nu puterea trecătoare. Asta în contextul în care sala îl ovaționa pe Stalin, liderii tuturor cultelor grăbindu-se a colabora cu noul regim. Este luat la ochi de autorități și va fi pus sub urmărire.

1948

Pe când se ducea la biserică, pe 29 februarie 1948, Richard este răpit de pe stradă de către securitate şi încarcerat la Rahova, devenind primul locatar al acestei închisori.  Pentru a nu i se da de urmă, în închisoare i se dă alt nume, Vasile Georgescu. După câteva zile devine coleg de celulă cu Lucrețiu Pătrășcanu. Ulterior până la proces avea să fie ținut la izolare vreme de aproape 3 ani. Avea să fie torturat, maltratat, supus ani de zile așa numitei „reeducări”, vreme în care familia sa nu ştia nimic de el. Se încearcă în mod repetat, inclusiv cu promisiunea de a fi eliberat şi numit episcop, să se obţină colaborarea lui cu regimul. În cele din urmă este condamnat la 10 de ani de închisoare pentru crima de „surpare a ordinii constituționale”. Va fi plimbat din închisoare în închisoare, trecând de la Rahova, la Jilava, Văcărești, Gherla, Craiova, Tg. Ocna etc.

În încercarea de a afla detalii despre soțul ei, Sabina ajunge la ministrul de externe, Ana Pauker. Aceasta i-a spus că Wurmbrand probabil a fugit în Danemarca și că, dacă va putea dovedi că este închis în România va fi eliberat. Același lucru l-a spus și Petru Groza. Când Wurmbrand i-a dat de știre Sabinei printr-un temnicer, aceasta i-a comunicat ambasadorului Suediei la București care s-a dus să vorbească cu  Ana Pauker și Petru Groza. Imediat ambasadorul a fost expulzat, fiind declarat persona non grata.

1950

Sabina este şi ea arestată sub pretextul că deține arme în casă. Este încarcerată la Jilava și Târgșor, apoi trimisă în lagăr de muncă forţată, vreme de trei ani, la construcţia Canalului Dunăre – Marea Neagră. Fiul lor Mihai rămâne singur, în grija prietenilor de familie.

1956
După opt ani de temniţă Richard este eliberat în cadrul amnistiei ce a urmat morţii lui Stalin. I se încredinţează o mică parohie de ţară şi i se cere ca numărul credincioşilor să nu crească sub nicio formă.

1958
Richard este arestat din nou. În aprilie 1959 este condamnat la 25 de ani de temniţă de Tribunalul Regiunii a II-a Militare, București, pentru „activități contra clasei muncitoare”.

1964

Este eliberat din nou din închisoare, în urma amnistiei generale a deținuților politici prin Decretul 411.

1965
Familia Wurmbrand este răscumpărată din România contra sumei de 10.000 $ achitată de o organizaţie creştină din Norvegia. În luna decembrie ajung la Oslo. Înainte de a I se da drumul, a fost chemat la Securitate unde i s-a spus: „Mergi în Vest şi predică-L pe Hristos cât de mult vrei. Dar nu te atinge de noi. Să nu care cumva să spui un cuvânt împotriva noastră“!

1966

Pleacă în SUA unde, indignat de ce se spunea la o manifestaţie împotriva războiului din Vietnam, desfășurată la Brynmawr War Memorial Park din Philadelphia, Richard se urcă la tribună strigând audienței că vorbitorii n-au idee despre ce înseamnă comunismul, că el este „doctor în communism”. În faţa mulţimii consternate și-a scos cămașa și le-a arătat urmele torturilor îndurate în temniţele comuniste. În mai 1966, doar la câteva săptămâni de la sosirea în SUA, Richard depune mărturie în faţa unei comisii speciale a Congresului American. Îşi dă cămaşa jos pentru a arăta cele 18 cicatrici de pe trupul său, rămase în urma torturilor la care a fost supus. Textul depoziției sale în fața Congresului devine cel mai bine vândut document al Guvernului SUA vreme de trei ani. În acelaşi an publică cartea Torturat pentru Hristos, carte care devine un bestseller mondial. Presa americană scria: Am fost loviţi de un uragan numit Wurmbrand!”.

Peste ani se va considera că Wurmbrand a avut un rol crucial în trezirea americanilor la realitate cu privire la ororile care se întâmplau în spatele Cortinei de Fier. Acest lucru a schimbat esența politicii externe a SUA față de țările din blocul comunist.

1967

Înfiinţează o organizaţie numită Jesus to the Communist World care din 1990 se va numi Vocea Martirilor. Prin intermediul acesteia va acorda asistenţă creştinilor persecutaţi de pretutindeni, organizația având filiale în 35 de ţări.

Direcția de Informații Externe a Securității îi deschide un nou dosar de urmărire informativă, devenind obiectivul „Ashaver”. Dosarul va acumula 2.232 de pagini în nouă volume, până în 1989. Se va încerca prin intermediul unor agenți speciali discreditarea lui în Vest, luându-se în calcul și asasinarea lui.

Wurmbrand_dosar

Dosarul lui Richard Wurmbrand

Sub patronajul misiunii Vocea Martirilor, Wurmbrand va cutreiera planeta, conferențiind sub deviza: „Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei!

1968
Publică Cu Dumnezeu în subterană, carte care cunoaşte de asemenea un succes deosebit. Ulterior va semna multe alte titluri. Cărțile sale vor cunoaște o circulație extraordinară, fiind traduse în peste 80 de limbi străine.

1990
După căderea regimului comunist, Richard şi Sabina se întorc în România, 25 de ani după plecarea în exil. Aici vor iniția înfiinţarea librăriei şi editurii Stephanus din Bucureşti.

1995

Richard se retrage din activitate, continuând să trăiască în California.

2000
Sabina Wurmbrand moare pe 11 august.

2001

Pe 17 februarie, la Torrance, California, Richard Wurmbrand moare la vârsta de aproape 92 de ani.

2006

Richard Wurmbrand a fost recunoscut printre primele 10 personalităţi ale campaniei iniţiate de TVR, – Mari Români. Urmează o campanie ciudată, plină de falsuri și exagerări prin care unii au încercat denigrarea lui, alții au încercat să-i mistifice memoria, pretinzând că în timpul detenției, viața lui i-a fost salvată de un legionar care i-a dăruit antibioticele necesare, asta pe când Wurbrand însuși într-una dintre cărțile sale povestea că a vrut să renunțe la antibioticul primit de afară în favoarea unui legionar aflat pe moarte care a refuzat să primească ajutor de la un evreu. În fine o a treia categorie a încercat să-l confiște pe Wurmbrand, răspândind zvonul cum că pastorul s-ar fi convertit la ortodoxie, pe când se afla în pușcărie.

Cert este că Richard Wurmbrand a fost un creștin evreu mesianic, care n-a fost cu adevărat nici anglican, nici luteran, nici baptist nici penticostal, nici creștin după Evanghelie, nici ortodox, nici catolic, nici ostaș și nici adventist, deși a avut părtășie, a avut prieteni, a avut colaboratori, a suferit alături, a vorbit de bine pe / cu și despre oameni din toate aceste confesiuni creștine. Cert este că a colaborat excelent cu credincioșii evanghelici, a predicat mult în bisericile evanghelice și a fost înmormântat de un pastor baptist, Daniel Branzei. Teologic vorbind niciuna dintre confesiunile enumerate mai sus nu s-ar simți cu adevărat confortabil cu întreaga perspetivă teologică a lui Richard Wurmbrand.

2009

Pe 24 martie 2009, la Ateneul Român din Bucureşti, peste o mie de oameni „de pe cinci continente“ l-au comemorat pe Richard Wurmbrand, cel care a petrecut 14 ani în închisorile comuniste şi care şi-a dedicat întreaga sa viaţă misiunii de a-i aduce pe oameni mai aproape de Hristos. Viaţa şi faptele sale au fost evocate de personalităţi precum Lucia Hossu Longin, Matei şi Ioan Boilă, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa sau Tertulian Langa.



 

NOTĂ: Această schiță biografică am alcătuit-o în decembrie 2008 pe baza datelor pe care le-am avut la dispoziție la acea oră. Ulterior a fost preluată de mai multe situri și bloguri, fără ca să se precizeze sursa (cu foarte mici excepții), nu mai vorbesc de a cere permisiunea. :) Pe 15.03.2015 am corectat, revizuit și adus la zi informațiile. Poate pe viitor când va mai fi preluată de alții va fi menționată și sursa, punându-se un link.

Lucrarea subterană

Mare parte din viaţa lui Richard Wurmbrand a fost caracterizată de activităţi duse în ilegalitate sau printr-o lucrare subterană, activităţi care, evident, au fost scandaloase pentru autorităţile epocii, Wurmbrand situându-se în permanenţă în poziţia de vârf de lance al creştinilor. Foarte interesant este că în acest domeniu a fost ajutat de instruirea primită la Moscova, în cei doi ani în care a studiat la şcoala politică a bolşevicilor, chiar dacă scopul iniţial al acestei instruiri a fost cu totul altul. Se pare că Dumnezeu are un sens aparte al umorului, folosindu-se inclusiv de vrăjmaşii săi pentru a-şi instrui oamenii pe care Îi cheamă în lucrare.

Întors în ţară în 1929 Wurmbrand devine unul dintre activiştii de vârf ai partidului comunist care acţiona în ilegalitate. După greva ceferiştilor de la Griviţa în 1933, Wurmbrand este condamnat împreună cu ceilalţi lideri comunişti la 10 ani de temniţă, el având deja o condamnare anterioară pe trei ani pentru agitaţie comunistă. Închis la Doftana are un moment de revelaţie asupra înşelătoriei bolşevice şi se leapădă de comunism. După eliberare are acea întâlnire providenţială cu un dulgher german, anume Christian Wolfkes, cel care îl îndeamnă spre citirea Noului Testament. În consecinţă Richard şi Sabina se convertesc la creştinism.

Întors la Bucureşti, Wurmbrand se alipeşte de Misiunea Bisericii Anglicane pentru Evrei, prin intermediul căreia este ordinat ca pastor, apoi după începerea războiului, când anglicanii sunt forţaţi să se retragă din România, lucrează cu Misiunea Lutherană Norvegiană. Alături de pastorul norvegian Magne Solheim, de Isaac Feinstein şi de alţi credincioşi, Wurmbrand se dedică evanghelizării poporului evreu. Colaborează la editarea revistei Prietenul a evreilor mesianici români, până la desfiinţarea acesteia de către comunişti, unde publică sub pseudonimul Neculai Ionescu. Se estimează că numărul participanţilor la întâlnirile “bisericii iubirii” cum era supranumită adunarea din str.Olteni unde predica Wurmbrand ajunsese la apogeul lucrării la 1000 de persoane. În această perioadă extrem de tulbure din istoria României, viaţa şi lucrarea lui Wurmbrand au atârnat de un fir de păr.

subteranÎn primul rând el era expus urii mai marilor comunităţii evreieşti din România şi a Rabinului Şef Şafran, care nu suportau activitatea lui de evanghelizare a evreilor. În al doilea rând, Wurmbrand era de trei ori vizat de către autorităţile antonesciene: în calitate de evreu, în calitate de misionar creştin şi în calitate de activist pentru salvarea evreilor de la lagăre şi de la moarte. De trei ori a fost arestat şi a fost cât pe ce să fie condamnat la moarte pentru activităţile sale considerate “subversive”, într-o perioadă când România se afla în război alături de Germania nazistă.

Odată cu eliberarea ţării de nemţi şi ocuparea ei de către ruşi, Wurmbrand se focalizează pe o altă activitate subterană, anume evanghelizarea soldaţilor şi ofiţerilor Armatei Roşii de ocupaţie. Se estimează că a tipărit şi a distribuit un milion de Evanghelii în limba rusă în acea vreme. Modul de operare al lui Wurmbrand depăşeşte puterea de imaginaţie a unui om obişnuit şi poate fi comparat doar cu nebunia crucii de care suferea Pavel. De exemplu, după cum mărturiseşte într-una din cărţile sale, el obişnuia să invite câte un ofiţer rus la restaurant unde îi dădea de băut până acesta cădea jos de beat, apoi îl lua în spate acasă, îl culca în patul său şi îl veghea până se scula. În acel moment începea să-i citească din Evanghelie. Impactul mesajului Evangheliei asupra ofiţerilor crescuţi şi educaţi în spiritul ateismului comunist era fenomenal mărturiseşte Wurmbrand. Însă riscurile pe care şi le asuma procedând aşa erau însă enorme, soldaţii ruşi fiind extrem de iuţi la mânie şi fără prea multe reţineri de natură etică.

Sub regimul comunist Wurmbrand înţelege că biserica nu avea libertatea de a funcţiona cum trebuie şi se refugiază din nou în subterană. Activitatea sa a fost extrem de prolifică dar faptul că nu a putut să suporte batjocorirea oficială a lui Dumnezeu i-a atras arestarea şi anii lungi de temniţă.

candelNici măcar după emigrarea sa în SUA Richard Wurmbrand nu s-a despărţit de biserica subterană. El a înfiinţat organizaţia care în prezent se numeşte Vocea Martirilor, al cărei scop a fost şi este acordarea de asistenţă şi sprijin pentru creştinii persecutaţi, indiferent de ţara de unde provin. Lucrarea acestei organizaţii este una de anvergură foarte mare, impactul ei fiind unic.

În concluzie, Dumnezeu s-a folosit de instrumentele de educare bolşevice pentru a-l pregăti pe Wurmbrand să ducă o lucrare de gherilă, iniţial la nivel local, în ciuda opoziţiei şi persecuţiilor îndurate din partea mai marilor cumunităţii evreieşti, a regimului antonescian, a armatei roşii de ocupaţie şi a regimului comunist, apoi pe plan internaţional, susţinând cum nimeni altcineva nu a făcut pe creştinii prigoniţi din spatele Cortinei de Fier, în China, Vietnam, Coreea de Nord, Cuba, în ţările islamice, etc.

Vocea martirilor şi vocea vânzătorilor

negrutO mărturie sensibilă despre impactul lui Richard Wurmbrand asupra persoanei sale este prezentată de către pastorul Paul Negruţ din Oradea, pe blogul domniei sale. Într-un articol intitulat “Vocea martirilor şi vocea vânzătorilor”, acesta evocă vremurile în care a beneficiat de primele informaţii despre Wurmbrand, dar şi întâlnirile avute cu acesta după revoluţia din 1989, ultima dintre ele doar cu câteva luni înainte de moartea sa, survenită în anul 2001.

Amintind că anul acesta se celebrează 100 de ani de la naşterea cunoscutului lider creştin român, anticipând cumva desfăşurarea unor parastase pompieristice cu o participare pestriţă, Paul Negruţ deplânge afişarea nepotrivită a foştilor colaboratori ai Securităţii în proximitatea unor evenimente de acest gen, în căutarea unei vizibilităţi mai bune, sfidând prin atitudine memoria celui care este celebrat.

Vă recomandăm să citiţi întreg articolul aici.

2009 – Anul Wurmbrand!

La 24 martie 1909 s-a născut la Bucureşti, într-o familie de evrei, cel care mai târziu a fost gratulat cu titlul de “Apostolul Pavel al Cortinei de Fier”. Personalitate marcantă a secolului XX, un lider creştin atipic care nu poate fi asociat unei denominaţiuni sau vreunui curent doctrinar, un evreu mesianic ajuns la Hristos după ce i-a fost ucenic lui Marx, un om torturat pentru credinţă care a avut numai cuvinte de milă şi dragoste faţă de torţionarii săi, un luptător neînfricat pentru drepturile bisericii prigonite de pretutindeni, fondator al unei organizaţii respectate – Vocea Martirilor, un predicator extrem de apreciat, poliglot, dar şi un scriitor prolific ale cărui cărţi au fost traduse şi multiplicate mai mult decât cele ale oricărui alt român, un om care alături de Alexandr Soljeniţîn a jucat un rol crucial în atragerea atenţiei opiniei publice internaţionale asupra ororilor din spatele Cortinei de Fier – acestea sunt doar câteva faţete ale personalităţii sale complexe care au cucerit pe cei care au avut şansa să vină în contact cu el.

Impactul său a fost atât de mare că i-a speriat pe organizatorii concursului “Mari Români”, ajungând la un moment dat în fruntea ierarhiei, situându-se în final, după obişnuitele jocuri de culise balcanice, pe un extrem de onorant loc cinci, devansând multe personalităţi galonate ale neamului românesc.

La iniţiativa sitului Libertate Religioasă, creştinii români îl celebrează de-a lungul întregului an 2009, an declarat “Anul Wurmbrand”, în semn de omagiu la comemorarea centenarului naşterii sale.

Acest site îi este dedicat în întregime şi este dezvoltat cu scopul de a recupera cât mai mult din bogăţiile moştenirii sale spirituale. Datorită contextului în care a trăit, Richard Wurmbrand este mult mai bine cunoscut în afara graniţelor decât de compatrioţii săi, aşa că noi considerăm ca un gest de reparaţie morală acest demers care doreşte să ajute pe conaţionalii noştri să-l descopere pe acest titan al credinţei creştine. 

Facem totodată apel la toţi cei care deţin documente scrise, audio, video, fotografii precum şi orice informaţii autentice legate de viaţa şi activitatea lui Richard Wurmbrand, în mod special cei care l-au cunoscut şi i-au fost colaboratori, să ia legătura cu realizatorii acestui site, folosind pagina de contact, pentru a explora modalităţi de împărtăşire a acestora prin intermediul acestui site.

Ne dorim prin intermediul acestui demers să-l aducem pe Richard Wurmbrand mai aproape de tânăra generaţie, cea care are atâta nevoie de modele de trăire autentică împreună cu Hristos.