Lucrarea subterană

Mare parte din viaţa lui Richard Wurmbrand a fost caracterizată de activităţi duse în ilegalitate sau printr-o lucrare subterană, activităţi care, evident, au fost scandaloase pentru autorităţile epocii, Wurmbrand situându-se în permanenţă în poziţia de vârf de lance al creştinilor. Foarte interesant este că în acest domeniu a fost ajutat de instruirea primită la Moscova, în cei doi ani în care a studiat la şcoala politică a bolşevicilor, chiar dacă scopul iniţial al acestei instruiri a fost cu totul altul. Se pare că Dumnezeu are un sens aparte al umorului, folosindu-se inclusiv de vrăjmaşii săi pentru a-şi instrui oamenii pe care Îi cheamă în lucrare.

Întors în ţară în 1929 Wurmbrand devine unul dintre activiştii de vârf ai partidului comunist care acţiona în ilegalitate. După greva ceferiştilor de la Griviţa în 1933, Wurmbrand este condamnat împreună cu ceilalţi lideri comunişti la 10 ani de temniţă, el având deja o condamnare anterioară pe trei ani pentru agitaţie comunistă. Închis la Doftana are un moment de revelaţie asupra înşelătoriei bolşevice şi se leapădă de comunism. După eliberare are acea întâlnire providenţială cu un dulgher german, anume Christian Wolfkes, cel care îl îndeamnă spre citirea Noului Testament. În consecinţă Richard şi Sabina se convertesc la creştinism. 

Întors la Bucureşti, Wurmbrand se alipeşte de Misiunea Bisericii Anglicane pentru Evrei, prin intermediul căreia este ordinat ca pastor, apoi după începerea războiului, când anglicanii sunt forţaţi să se retragă din România, lucrează cu Misiunea Lutherană Norvegiană. Alături de pastorul norvegian Magne Solheim, de Isaac Feinstein şi de alţi credincioşi, Wurmbrand se dedică evanghelizării poporului evreu. Colaborează la editarea revistei Prietenul a evreilor mesianici români, până la desfiinţarea acesteia de către comunişti, unde publică sub pseudonimul Neculai Ionescu. Se estimează că numărul participanţilor la întâlnirile “bisericii iubirii” cum era supranumită adunarea din str.Olteni unde predica Wurmbrand ajunsese la apogeul lucrării la 1000 de persoane. În această perioadă extrem de tulbure din istoria României, viaţa şi lucrarea lui Wurmbrand au atârnat de un fir de păr.

În primul rând el era expus urii mai marilor comunităţii evreieşti din România şi a Rabinului Şef Şafran, care nu suportau activitatea lui de evanghelizare a evreilor. În al doilea rând, Wurmbrand era de trei ori vizat de către autorităţile antonesciene: în calitate de evreu, în calitate de misionar creştin şi în calitate de activist pentru salvarea evreilor de la lagăre şi de la moarte. De trei ori a fost arestat şi a fost cât pe ce să fie condamnat la moarte pentru activităţile sale considerate “subversive”, într-o perioadă când România se afla în război alături de Germania nazistă.

Odată cu eliberarea ţării de nemţi şi ocuparea ei de către ruşi, Wurmbrand se focalizează pe o altă activitate subterană, anume evanghelizarea soldaţilor şi ofiţerilor Armatei Roşii de ocupaţie. Se estimează că a tipărit şi a distribuit un milion de Evanghelii în limba rusă în acea vreme. Modul de operare al lui Wurmbrand depăşeşte puterea de imaginaţie a unui om obişnuit şi poate fi comparat doar cu nebunia crucii de care suferea Pavel. De exemplu, după cum mărturiseşte într-una din cărţile sale, el obişnuia să invite câte un ofiţer rus la restaurant unde îi dădea de băut până acesta cădea jos de beat, apoi îl lua în spate acasă, îl culca în patul său şi îl veghea până se scula. În acel moment începea să-i citească din Evanghelie. Impactul mesajului Evangheliei asupra ofiţerilor crescuţi şi educaţi în spiritul ateismului comunist era fenomenal mărturiseşte Wurmbrand. Însă riscurile pe care şi le asuma procedând aşa erau însă enorme, soldaţii ruşi fiind extrem de iuţi la mânie şi fără prea multe reţineri de natură etică.

Sub regimul comunist Wurmbrand înţelege că biserica nu avea libertatea de a funcţiona cum trebuie şi se refugiază din nou în subterană. Activitatea sa a fost extrem de prolifică dar faptul că nu a putut să suporte batjocorirea oficială a lui Dumnezeu i-a atras arestarea şi anii lungi de temniţă.

Nici măcar după emigrarea sa în SUA Richard Wurmbrand nu s-a despărţit de biserica subterană. El a înfiinţat organizaţia care în prezent se numeşte Vocea Martirilor, al cărei scop a fost şi este acordarea de asistenţă şi sprijin pentru creştinii persecutaţi, indiferent de ţara de unde provin. Lucrarea acestei organizaţii este una de anvergură foarte mare, impactul ei fiind unic. 

În concluzie, Dumnezeu s-a folosit de instrumentele de educare bolşevice pentru a-l pregăti pe Wurmbrand să ducă o lucrare de gherilă, iniţial la nivel local, în ciuda opoziţiei şi persecuţiilor îndurate din partea mai marilor cumunităţii evreieşti, a regimului antonescian, a armatei roşii de ocupaţie şi a regimului comunist, apoi pe plan internaţional, susţinând cum nimeni altcineva nu a făcut pe creştinii prigoniţi din spatele Cortinei de Fier, în China, Vietnam, Coreea de Nord, Cuba, în ţările islamice, etc.